Amesteculul sentimentelor de mulţumire, de satisfacţie, de bucurie, de încântare, de recunoştinţă, într-un cuvânt fericirea, nu este precum un medicament pe care ai dreptul să îl înghiţi doar dacă ai făcut ceva deosebit, apoi aştepţi să-şi facă efectul, te bucuri puţin şi gata, o iei de la capăt cu goana după o altă „doză”.
Fericirea este precum un obicei, care trebuie format, practicat şi întărit prin repetiţie.
Şi cândva ai ştiut asta. Copil fiind, aveai obiceiul de a fi fericit în fiecare zi, indiferent de cât de neînsemnat părea să fie motivul. Ţi-ai format şi ai întreţinut un obicei pe care mai apoi ai uitat să-l mai practici. Ai început să crezi că ai nevoie de lucruri din exteriorul tău pentru a fi fericit şi că aceste lucruri trebuie să fie din ce în ce mai importante şi mai pline de semnificaţie.
Însă fericirea nu este precum un drog, o substanţă pe care o poţi obţine doar din exterior şi de aceea, dacă simţi că ai nevoie de ea, înseamnă că ai uitat ce este fericirea.
Înseamnă că ai uitat că fericirea poate fi fabricată doar în interiorul tău. Fericirea este o stare, nu un obiectiv şi asta înseamnă că nu ai nevoie de timp sau de un plan pentru a atinge starea de fericire. Să fii fericit este parte dintr-un stil de viaţă, este un obicei, o rutină formată în urma unei alegeri conştiente.
Nu este necesar să aştepţi să se întâmple ceva anume ca să te simţi fericit. Este suficient să alegi să fii fericit. Acum şi în oricare alt moment doreşti tu.
Dacă nu-ţi (re)formezi obiceiul de a fi fericit din orice motiv, oricât de mărunt, atunci nici motivele mai „mari” nu vor avea efecte de lungă durată în viaţa ta.
Nu căuta să faci din fericire un efect, un rezultat, o destinaţie. Nu vei reuşi, căci ea este cauza, este sursa lucrurilor bune din trecutul, din prezentul şi din viitorul tău.
Fericirea nu este rezultatul, ci sursa binelui din viaţa noastră. Este suficient să alegem să-l vedem.
コメント