Îţi este destinat să ajungi exact persoana care alegi să devii.
Există o capcană care-i înghite pe cei mai mulţi dintre noi.
Şi aceea este convingerea că ne naştem cu o formă finită, cu un anumit tip de caracter, cu o anumită personalitate şi că tot ce trebuie să facem este să descoperim care sunt acestea, să le acceptam, după care putem trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Dar... nu este aşa.
La formarea a ceea ce fiecare înţelege ca fiind EU, au participat familia, prietenii, şcoala, societatea şi, cel mai important, individul însuşi. Ne naştem cu anumite înclinaţii, adevărat, însă restul EU-lui este doar o construcţie, nimic mai mult. Un set de programe mentale, guvernate de filtre şi convingeri.
Avantajele acestui lucru? Sunt câteva, însă probabil că cel mai important este acela că: orice construcţie se poate modifica, se poate renova, se poate reface de la temelie, se poate îmbunătăţi... oricând! Prin urmare, fiecare dintre noi beneficiază de acest avantaj.
După modul în care aleg să-şi trăiască viaţa, am putea spune că oamenii se împart în două categorii: categoria celor proactivi şi categoria celor pasivi. Sau altfel spus, cei care acţionează şi cei care reacţionează.
Cei care sunt pasivi aşteaptă ca lucrurile să se întâmple, pentru a reacţiona într-un anume fel, numind rezultatul obţinut: soartă. „Îmi trăiesc soarta...”
Cei care sunt proactivi insistă să facă lucrurile să se întâmple după regulile şi aşteptările stabilite de ei, construindu-şi existenţa pe baza rezultatelor obţinute astfel, numind asta: destin. „Îmi creez destinul...”
Acum, fie că acţionează, fie că reacţionează, în ambele cazuri alegerea este tot a fiecăruia. De aceea, conştient sau nu, fiecare dintre noi stabileşte cum se va desfăşura propria viaţă, indiferent că o numeşte soartă, destin sau altceva. Şi atunci, care-i diferenţa!? În ce priveşte denumirea, nici una. În ce priveşte calitatea vieţii fiecăruia, totală.
Comentarios